XII. Parlando rubato

The work ends with the mother’s image, who, through a magical chant, brings her son back to life. Lemminkäinen lies cut up in the waters of Tuon.[1]. His head and members are severed from his body, and thrown far away from each other. Lemminkäinen’s comb, which was thrust in a beam, was covered in blood. His mother sets off to find her son after she receives the sign. Once on the banks of the Tuon, she finds her son. With a magic rake she gathers the parts and places them back together. Through a magic chant she breathes life into the slain youth. The mother talks about death as if it was sleep, and the fact that she brings him back is like waking him from a deep and painful sleep. Again the mother’s presence also suggests the invisible character, the incipient mother, who helps and gives magical powers to the earthly mothers. The melody of the voice is very rich in ornaments, with only a few fixed points. The repeated and free shift from one sound to the next evokes the procedure used in the first musical piece, when it symbolised the dual nature of creation. If in the beginning cosmic, diurnal creation was expressed, in the end the creation is microcosmic, magical, alluding to the womb that gave birth to man. [1] The river of death, similar to Aheron, which separates the realm of the living from that of the dead.

Lucrarea se încheie cu imaginea mamei care printr-un cânt magic îşi aduce la viaţă fiul mort.
Lemminkäinen zace îmbucătăţit în apele Tuonului.[1]. Capul şi membrele sunt despărţite de corp şi aruncate la mare distanţă unele de altele.
Piaptănul lui Lemminkäinen, care stătea înfipt într-o grindă s-a înroşit de sânge. Mama lui a pornit în căutarea băiatului în urma semnului pe care l-a primit acasă.
Ajunsă la malul Tuonului îşi descoperă fiul. Cu o greblă magică adună părţile acestuia şi le reaşează la loc. Prin incantaţia fermecată aduce şi suflul tânărului răpus.
Mama aseamănă moartea cu un somn, readucerea la viaţă fiind interpretată ca trezirea dintr-un vis chinuitor.
Din nou prezenţa mamei presupune şi personajul invizibil, mama incipientă, matricială care ajută şi investeşte cu putere magică mamele terestre.
Linia melodică a vocii cântate este foarte bogată în ornamente, având doar câteva puncte fixe de reper.
Prin pendularea repetată şi liberă de la un sunet la altul evocă procedeul folosit în primul număr muzical, atunci când simboliza natura dualistă a creaţiei.
Dacă la începutul lucrării era exprimată creaţia cosmică, diurnă, în final creaţia este microcosmică, magică, făcând aluzie la interiorul pântecului care a creat omului.
[1] Râu al morţii similar Aheronului, care desparte lumea celor vii de cea a morţilor.

libretto:
"Nouse pois makoamasta,
yelene uneksimasta
näiltä paikoilta pahoilte,
kovan onen vuotehelta!“
Nousi mies makoamasta.
"Oisit maannut kauemminki,
vielä viikomman venynyt
ilman äitittä pahatta,
kaalatta kantajatta.“

*

"Wake, arise from out thy slumber,

From the worst of low conditions,

From thy state of dire misfortune!"
"Longer still thou wouldst have slumbered,

Were it not for me, thy, mother;

*

“Ieşi acum din somn, mai lasă-ţi
visul de acum încolo,
ici, în casa blestemată,
în ăst pat de chinuri grele.“
“Mult ai mai fi rămas acolo,
te-ai fi odihnit cam mult timp,
de nu te-ajuta măicuţa
cea care te-a purtat în pântec.“

*

“Kelj fel immár fekvésedből,
ébredj mélységes álmodból
állj fel e halálos helyről,
áldatlan sorsod ágyából”
...
“Bizony most is aludnál még,
heverésznél hónapszámra,
szerencsétlen szüléd nélkűl,árva anyád jötte nélkűl.”