X. Allegro tumultuoso

Väinämöinen fights with the frightening giant. As it is much bigger than the old singer, he allows himself to be swallowed and starts spoiling the monster’s bowels. The initial declamation, uttered in a loud voice, adds to the determination, the conflicting tension of the music. Through the conflict, this moment is related to musical piece no. 6, when Joukaheinen fights Väinämöinen. At the same time, the idea of assimilated nature is carried on, as exposed in musical piece no. 8. In the archaic conception, assimilation is associated with digestion. By digesting the bear (no. 8) people take over its virtues: its superior force among the animals. As the old singer Väinämöinen is inside the the monster, digesting its bowels, he assimilates all the positive traits of his opponent, as described in no. 9.

Väinämöinen se luptă cu uriaşul înfricoşător.
Pentru că acesta este mult mai mare decât bătrânul rapsod, acesta se lasă înghiţit şi începe să distrugă măruntaiele monstrului.
Declamaţia de la început, rostită pregnant sporeşte caracterul de încrâncenare, de luptă de tensiune conflictuală a numărului muzical.
Prin natura sa conflictuală, acest moment este în relaţie cu numărul muzical nr. VI, al înfruntării dintre Joukaheinen şi Väinämöinen.
În acelaşi timp continuă şi ideea naturii asimilate expusă în numărul muzical nr. VIII. În concepţia arhaică, asimilarea era asociată cu digestia.
Prin digerarea ursului (nr. VIII) oamenii preluau virtuţile acestuia: forţa rangul superior în rândul animalelor.
Prin aflarea în mijlocul stomacului monstrului dar digerarea măruntaielor acestuia rapsodul Väinämöinen asimilează toate atributele opozantului său, aşa cum au fost descrise în nr. IX.

libretto:
Vaka vanha Väinämöinen
silloin tuon sanoiksi virkki:
maksat leiväksi pätevi,
marut maksan särpimeksi,
keuhkot käypi keitokseksi,
rasvat ruoiksi hyviksi.
"Jo nyt sain sa'an sanoja,
tuhansia tutkelmoita,
sain sanat salasta ilmi,
julki luottehet lovesta.“

*

Wainamoinen, ancient hero,
Speaks at last to old Wipunen:
"Satisfied am I to linger
In these old and spacious caverns,
Pleasant here my home and dwelling;
For my meat I have thy tissues,
Have thy heart, and spleen, and liver,
For my drink the blood of ages,
Goodly home for Wainamoinen.
"I have learned of words a hundred,
Learned a thousand incantations,
Hidden deep for many ages,
Learned the words of ancient wisdom,
Found the keys of secret doctrine,
Found the lost-words of the Master."

*

Moşul vajnic Väinämöinen
i-a răspuns atuncea astfel:
“Ăst ficat îl am ca pâine,
fac grăsimi, gustoşi ficaţii,
dau plămânii supă bună,
hrană straşnică rinichii.“
“Nu se pot ascunde vorbe,
îngropa porunci de vrajă;
e nevoie ca puterea
să se-arate doar, chiar dacă
au murit acei puternici.“

*

Vénséges vén Vejnemöjnen
ekkor fennen felel néki:
“Májad lesz majd a kenyerem,
zsigered lesz a zsirózóm,
tüdödből lészen levesem,
májadból legjobb falatom”
Vénséges vén Vejnemöjnen
szájával a szót így szólja:
“Szedtem szókat száz meg százat
ezer szám erős igéket.
Minden titkot megtanultam,
Rejtekéből mind felhoztam.”