VII. Allegretto leggero

Väinämöinen, on his way to the realm of snows and darkness, meets the beautiful Pohyola. The old singer tries to talk her into getting on his sledge, but the girl turns him down. The musical atmosphere renders the auditory sensation of the trampling sledge, through the rhythm of the accompaniment which is repeated almost throughout the musical piece.

Väinämöinen, în drumul său spre ţinuturile înzăpezite şi întunecate întâlneşte, în Pohja, o prea frumoasă fată.
Bătrânul rapsod încearcă să o ademenească în sania lui dar fata îl refuză.
Atmosfera muzicală redă senzaţia auditivă a săniilor cu zurgălăi şi a mersului la trap prin formula ritmică a acompaniamentului care se repetă pe aproape tot parcursului numărului muzical.

libretto:
Tuo oli kaunis Pohjan neiti,
maan kuulu, ve'en valio.
Istui ilman vempelellä
taivon kaarella kajotti
pukehissa puhta'issa,
valke'issa vaattehissa;
"Tule, neiti, kirjahani,
"Miksi neittä kirjahasi,
tyttöä rekosehesi?“
"Siksi neittä kirjahani,
tyttöä rekoseheni:
mesileivän leipojaksi,
oluen osoajaksi,
noilla Väinölän tiloilla,
Kalevalan kartanoilla.“

*

Pohyola's fair and winsome daughter,
Glory of the land and water,
Sat upon the bow of heaven,
On its highest arch resplendent,
In a gown of richest fabric,"Come, fair maiden, to my snow-sledge,
By my side I wish thee seated."
"Tell me what thou wishest of me,
Should I join thee in the snow-sledge."
"This the reason for thy coming:
Thou shalt bake me honey-biscuit,
Shalt prepare me barley-water,
Thou shalt fill my foaming beer-cups,
Thou shalt sing beside my table,
Shalt rejoice within my portals,
Walk a queen within my dwelling,
In the Wainola halls and chambers,
In the courts of Kalevala."

*

Mândră fată, cea din Pohja,
slava lumii, cinstea mării,
sta-n mărire fără seamăn,
pe hulube din văzduhuri,
pe un curcubeu din aer;
în veşminte ca zăpada.
“Vino-n sanie, o, fată,
stai alăturea de mine!“
“De ce-n sanie-ar sta fata
Aşezas-a-r lângă tine?“
“Ca să faci tot pâini de casă,
bere să-mi găteşti, gustoasă,
să-mi mai cânţi pe lăiţi şi prispe,
să te-arăţi pe la ferestre
colo-n casele Väinölä-i,
curţile din Kalevala.“

*

Észak föld szépséges szűze,
Földnek, tengernek tündére,-
Kiült a kék ég ívére,
Magasságos menny boltjára
Patyolat tiszta pendelyben
Ragyogó fehér ruhában.
...
“Szállj le szűzecske”
...
“Minek néked szűz a szánba
kisleány a kas farába?”
“Azért kell a szűz a szánba,
kisleány a kas farába
mézes pitém hogy megsüsse,
méhsöröm hogy meggerjessze
...
Vejnöle híres házában,

Kalevala kis kertjében aj!